Buun... Şi iată şi prima mea recenzie. Vreau să încep cu o carte foarte dragă mie: Pânza de păianjen de Cella Serghi. Este una foarte frumoasă, ce mi-a recomandat-o o colegă cu mult drag şi, având ocazia de a o achiziţiona, am hotărât să o "testez". Cum m-am simţit după prima lectură, a primului capitol?... De fapt, de ce să mint, după primul paragraf am fost total captivată de carte: „Pe luciul negru al pianului...”. Parcă deja se făcuse o trecere în misteriosul sălaş al personajului.
Acum să descriu puţin acţiunea... Este vorba despre Diana Slavu, prietena cea mai bună a Ilincăi Dima, ce i-a lăsat caietele în care şi-a povestit toată viaţa. Personal, mi-a plăcut modul în care descria marea, fiind născută la Constanţa, dar nu numai. Totul era privit prin prisma unei copile a cărei familii devenise săracă şi care se zbătea cu greutăţile acelei vremi. Cu toate acestea, ea ajunge o fată foarte elegantă, ce uimește prin originalitate şi aerul său natural, toate acestea petrecându-se în perioada inter şi postbelică.
Tot de Diana sunt descrise şi iubirile de care are parte: era admirată de toţi băieţii şi era invitată la foarte multe petreceri ale celor cu rang înalt - o realizare, având în vedere că îi era ruşine să-şi arate locuinţa chiar şi Ilincăi, care avea cât de cât un statut social. Prima iubire, în plăsmuirea căreia se vor întregi şi celelalte, apare în cadrul primei vacanţe la Mangalia, norocosul fiind pictorul Petre Barbu, o persoană misterioasă, tăcută şi chiar ciudată. Totuşi, la începutul cărţii aflăm că iubirea i-a fost împărtășită. Cu toate acestea, ea nu a știut și a suferit în taină.
În cele din urmă se va căsători cu Michi, pe care îl va înșela însă cu Alex, nu din cauză că nu-l iubea, ci pentru că asemănarea dintre Alex și Petre Barbu era una „ispititoare”.
Nu vă voi spune finalul, dar vă asigur că va fi unul neașteptat și că vă veţi da seama de firea complexă a Dianei.
Vă recomand cartea din toată inima. Merită! Cella Serghi este o mare scriitoare și se merită să citim măcar o operă de-a sa.
Acum să descriu puţin acţiunea... Este vorba despre Diana Slavu, prietena cea mai bună a Ilincăi Dima, ce i-a lăsat caietele în care şi-a povestit toată viaţa. Personal, mi-a plăcut modul în care descria marea, fiind născută la Constanţa, dar nu numai. Totul era privit prin prisma unei copile a cărei familii devenise săracă şi care se zbătea cu greutăţile acelei vremi. Cu toate acestea, ea ajunge o fată foarte elegantă, ce uimește prin originalitate şi aerul său natural, toate acestea petrecându-se în perioada inter şi postbelică.
Tot de Diana sunt descrise şi iubirile de care are parte: era admirată de toţi băieţii şi era invitată la foarte multe petreceri ale celor cu rang înalt - o realizare, având în vedere că îi era ruşine să-şi arate locuinţa chiar şi Ilincăi, care avea cât de cât un statut social. Prima iubire, în plăsmuirea căreia se vor întregi şi celelalte, apare în cadrul primei vacanţe la Mangalia, norocosul fiind pictorul Petre Barbu, o persoană misterioasă, tăcută şi chiar ciudată. Totuşi, la începutul cărţii aflăm că iubirea i-a fost împărtășită. Cu toate acestea, ea nu a știut și a suferit în taină.
În cele din urmă se va căsători cu Michi, pe care îl va înșela însă cu Alex, nu din cauză că nu-l iubea, ci pentru că asemănarea dintre Alex și Petre Barbu era una „ispititoare”.
Nu vă voi spune finalul, dar vă asigur că va fi unul neașteptat și că vă veţi da seama de firea complexă a Dianei.
Vă recomand cartea din toată inima. Merită! Cella Serghi este o mare scriitoare și se merită să citim măcar o operă de-a sa.
Bisous
Comentarii
Trimiteți un comentariu