Treceți la conținutul principal

„Fata cu portocale”

Nu de mult timp am terminat Fata cu portocale de Jostein Gaarder. Cartea mi-a fost recomandată de o colegă, care, la rândul ei, a primit-o împrumut de la o profesoară de română foarte dragă mie. Aşadar, mi-a atras atenţia şi, spre norocul meu, peste câteva zile am găsit-o la anticariat. Bineînţeles că nu am ratat o asemenea ocazie de a-mi îmbogăţi biblioteca, aşa că am achiziţionat-o.

Totuşi, recunosc faptul că am lăsat-o cam mult să aştepte pe raft. Am luat-o abia după câteva luni, în vacanţă la mare, unde aveam nevoie de o cărticică uşor de cărat (este subţirică).

Primele pagini le-am savurat în tren. Întunericul nopţii, străpuns de lumina slabă a becurilor, a făcut ca atmosfera să fie una numai bună de descoperit o nouă carte. Pe urmă, lectura pe malul mării, briza acesteia și sunetul valurilor m-au făcut să intru şi mai tare în acţiune.

Povestea începe cu relatarea lui Georg, ce primeşte, după cincisprezece ani, scrisoarea postumă a tatălui său, care a murit când băiatul avea trei ani. În această scrisoare, tatăl îi povesteşte tânărului cea mai frumoasă experienţă a sa din tinereţe, şi anume întâlnirea fetei cu portocale. Cunoaşterea reciprocă, în amănunt, a celor doi îndrăgostiţi, se prelungeşte pe parcursul a mai multor ani, iar acţiunea se desfășoară atât în mai multe zone ale Norvegiei, cât şi în Spania.

Stilul autorului mi-a plăcut foarte mult, aplicându-se, în situaţia de faţă, sintagma „esenţele mari se ţin în sticluţe mici”. Misterul cu care este învăluită această fată te implică atât de mult, încât, în momentul în care afli ce rol va juca ea în viitorul tatălui, un zâmbet îţi va împodobi faţa şi ziua ţi se va însenina.

Merită citită, chiar recitită de mai multe ori. Nu cred că m-aş putea plictisi de ea! O recomand cu bucurie tuturor şi mă bucur că biblioteca mea conţine aşa o podoabă!

Bisous

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice. E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață , dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante. Bisous

„Fiul risipitor”

Fiul risipitor - Radu Tudoran. Sincer, nu cred că m-aș fi apucat prea curând de această carte dacă nu aș fi participat la un proiect intitulat A Blind Date with a Book , unde am ales-o dintre multe altele, sau poate că ea m-a ales... nu avem de unde ști :). La început nu știam ce să cred despre ea, autorul îmi era cunoscut, dar doar atât. Totuși, m-a făcut curioasă, odată ce altcineva a dat-o pentru că i-a fost dragă. Am citit biografia, prefața... totul bine. Pe urmă am intrat în acțiune, unde a început captivitatea mea. În Fiul risipitor este vorba de Eva, o fetiță băiețoasă ce se îndrăgostește de un străin venit în vizită la unchiul său. Cu timpul, se maturizează și ajunge foarte frumoasă. Într-o vară, venită acasă în vacanță, se întâlnește cu acest necunoscut și astfel începe povestea. Nu voi descrie cu lux de amănunt, deoarece cartea este complexă. Atât voi spune: diferența dintre ei, cam mărișoară, îl face pe el să nu o privească așa cum dorește ea (cel puțin din punctu...

Incipit

So... Iată-mă aici, începându-mi aşa-zisa "viaţă" de blogger... Ce m-a îndemnat să-mi fac şi eu, printre atâţia alţii, un blog? Simplu: nevoia de a-mi împărtăşi anumite păreri într-un fel sau altul, liber, să-mi creez o lume a mea, departe de reţelele sociale, cum ar fi facebook-ul sau mai ştiu eu ce alte minuni. Aşadar, aici veţi găsi doar păreri sincere, spuse din toată inima. Sper c-o să vă placă munca mea şi, poate, să mă încurajaţi...