Treceți la conținutul principal

„Agnes Grey”

Nu demult am citit Agnes Grey de Anne Bronte. Sincer, eram foarte încântată când am făcut rost de carte şi m-am apucat imediat să o citesc. Să vă povestesc cât de cât ceva despre ea: Anne Bronte este cea mai mică dintre celebrele surori Bronte şi pot spune că stilul său se aseamănă mult cu al autoarei arhi-cunoscutei Jane Eyre. Şi subiectele au ceva în comun, doar că în cazul de faţă este vorba de un subiect nu atât de amplu şi de bine dezvoltat. Anne povesteşte cu aşa o naturaleţe şi simplitate, încât lectura va fi una relaxantă şi, de asemenea, rapidă. Cele 200 şi ceva de pagini vor fi răsfoite imediat şi, ce mi-a plăcut în mod deosebit este şi faptul că momentul mult aşteptat este dezvăluit în ultimele pagini, îndemnându-te să parcurgi filele cu o şi mai mare curiozitate.

Agnes Grey, o fiică de preot, se angajează guvernantă pentru a-şi ajuta familia, în urma pierderii unei sume însemnate de bani. Va avea parte de nişte copii foarte prost-crescuţi şi nişte părinţi de-a dreptul insuportabili. Dar va reuşi să treacă peste şi să-şi atingă scopurile.

Nu vreau să vă dezvălui prea multe, însă voi mai menţiona că scriitoarea nu pune accent pe o poveste de dragoste, ca în Jane Eyre, ci mai mult pe necazurile îndurate de tânăra domnişoară şi pe viaţa socială din acea vreme.

O lectură uşoară, numai bună pentru un weekend, după o săptămână încărcată şi obositoare.

Bisous




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice.

E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață, dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante.







Bisous

„Tatăl celuilalt copil”

Tatăl celuilalt copil, o carte pe care o recomand oricui, de la adolescenți, tineri, până la părinți aflați la început de drum și bunici. Este deosebită, nu pot descrie cât de mult mi-am regăsit în ea ori copilăria mea, ori situații cunoscute de către mine ale altor copii. Stilul compozistic, ușor, relaxant, lărgește sfera cititorilor și tinde de la beletristic înspre psihologic, neîndepărtându-se totuși de cel dintâi.

Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.

Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au…

Sirupi beatitudinem

SIRUPI BEATITUDINEM
Sirop pentru fericire
Siropul pentru fericire este un preparat farmaceutic lichid, cu un conținut crescut în iubire, de consistență viscoasă, destinat
administrării interne.
Preparare. Siropul se prepară prin dispersarea substanței active de fericire în soluții concentrate de iubire sau în simpla bunătate și completarea la masa prevăzută (zâmbet/zâmbet).
Se pot folosi și substanțe auxiliare (de ex., seninătate, pentru corectarea gustului amar lăsat de tristeți în suflet, pace, pentru creșterea concentrației de substanță activă, credință, cu acțiune conservantă împotriva îndoielilor).
Dacă este necesar, siropul se prepară prin încălzire, folosind căldură sufletească și se condiționează în recipiente de capacitate mare, pentru o administrare ex temporae a unei cantități suficiente. Doza zilnică recomandată depinde de anamneza pacientului, însă este indicată respectarea cel puțin a celei minime.

Această așa-zisă „rețetă” este, bineînțeles, inventată. Am scris-o pentru a o fa…