Treceți la conținutul principal

Muzica...

În acest articol vreau să vorbesc puţin despre muzică în general. Melodia pe care o veţi vedea mai jos este una cântată la o orgă de biserică, care pentru mine reprezintă instrumentul suprem. Pentru a o putea stăpâni cu adevărat, nu ai nevoie numai de cunoştinţe muzicale şi puţină practică, ci de ani de muncă și de experienţă, solicitându-se ambele mâini, ba chiar şi picioarele. Nici nu mai zic de cunoaşterea tuturor structurilor, a registrelor.

Asta ar fi o descriere a instrumentului în sine, dar acum să vă povestesc cum am ajuns să am tangenţă cu el. De mică l-am auzit la biserică, într-o manieră mai complexă sau nu. Totuşi, momentul care m-a legat a fost atunci când, aflându-mă într-un lăcaş de cult cu o însemnătate aparte, am avut ocazia de a asculta o interpretare a Toccatei şi Fugii lui Bach, plus a Lacrimosei lui Mozart, într-un moment de meditaţie. Atunci am realizat cât de sublim şi înălţător poate fi un asemenea mecanism muzical. M-am simţit ca în al nouălea cer. Iar audiţiile mele nu s-au oprit aici...

Recent, am asistat la un concert, unde un student în teologie, cântând această Toccată ce v-am lăsat-o spre "delectare", mi-a trezit aceleaşi trăiri ca în copilărie. Atmosfera a fost una ireală. Încăperea era luminată doar de o lampă, pusă deasupra partiturii. Atât. Restul, doar o senzaţie de vis, de zbor... Orice ar fi fost, îţi rupea legăturile cu Pământul, te trimitea în Paradis... Notele, unele mai suave, altele mai "dure", îţi dovedeau ce putere poate avea muzica asupra ta, cum te poate robi, mai ceva ca un stăpân... Şi până când ultimul acord nu şi-a spus "cuvântul", nu ai nicio putere. Eşti neajutorat, înlănţuit pe scaun. Simţi că ceva în viaţa ta nu e bine, nu se leagă... Ce?... Ce anume? Ei bine, la asta trebuie să meditezi de acum încolo. Muzica şi-a îndeplinit misiunea, acum ştafeta ţi-a fost înmânată ţie. Aşa că spune, ce e în neregulă cu tine? Poţi schimba ceva? Atunci FĂ-O! Nu mai lăsa prejudecăţile şi lumea să gândească în locul tău! Ascultăţi inima şi cu siguranţă vei simţi că ai făcut alegerea potrivită.

        „Muzica este vocea armonioasă a creaţiei, un ecou al lumii invizibile.”



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice.

E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață, dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante.







Bisous

„Tatăl celuilalt copil”

Tatăl celuilalt copil, o carte pe care o recomand oricui, de la adolescenți, tineri, până la părinți aflați la început de drum și bunici. Este deosebită, nu pot descrie cât de mult mi-am regăsit în ea ori copilăria mea, ori situații cunoscute de către mine ale altor copii. Stilul compozistic, ușor, relaxant, lărgește sfera cititorilor și tinde de la beletristic înspre psihologic, neîndepărtându-se totuși de cel dintâi.

Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.

Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au…

Maturitatea - punct de plecare

În această vară mi s-au întâmplat foarte multe lucruri și am trecut, de asemenea, prin multe. Cei mai mari decât mine vor spune, probabil, că toate sunt un fleac și că facultatea, viața abia acum încep, aducând cu ele neprevăzutul, poate nedoritul. În acest moment le dau dreptate, însă atunci, când acestea reprezentau prezentul, eu le trăiam ca atare, conștientizam cât de mult m-am pregătit și cât de mult am așteptat, deși poate aș fi preferat să se mai amâne, totuși să nu se întâmple încă.

Așadar, să pornim cu începutul. Încă de când am intrat la liceu mi-am stabilit ca țel să intru la Farmacie. Prin mintea mea ocupa un loc și Medicina, dar am analizat toate argumentele pro și contra și m-am oprit asupra celei dintâi. Profilul ales de către mine a fost cel corespunzător drumului pe care pornisem, chiar dacă atunci când lumea mă întreba ce studiez, feedback-ul nu era cel mai bun. Dar nu-i nimic, noi să fim mulțumiți, nu-i așa? :) (Pot spune că la fel mi se întâmplă și acum, cu faculta…