În acest articol vreau să vorbesc puţin despre muzică în general. Melodia pe care o veţi vedea mai jos este una cântată la o orgă de biserică, care pentru mine reprezintă instrumentul suprem. Pentru a o putea stăpâni cu adevărat, nu ai nevoie numai de cunoştinţe muzicale şi puţină practică, ci de ani de muncă și de experienţă, solicitându-se ambele mâini, ba chiar şi picioarele. Nici nu mai zic de cunoaşterea tuturor structurilor, a registrelor.
Asta ar fi o descriere a instrumentului în sine, dar acum să vă povestesc cum am ajuns să am tangenţă cu el. De mică l-am auzit la biserică, într-o manieră mai complexă sau nu. Totuşi, momentul care m-a legat a fost atunci când, aflându-mă într-un lăcaş de cult cu o însemnătate aparte, am avut ocazia de a asculta o interpretare a Toccatei şi Fugii lui Bach, plus a Lacrimosei lui Mozart, într-un moment de meditaţie. Atunci am realizat cât de sublim şi înălţător poate fi un asemenea mecanism muzical. M-am simţit ca în al nouălea cer. Iar audiţiile mele nu s-au oprit aici...
Recent, am asistat la un concert, unde un student în teologie, cântând această Toccată ce v-am lăsat-o spre "delectare", mi-a trezit aceleaşi trăiri ca în copilărie. Atmosfera a fost una ireală. Încăperea era luminată doar de o lampă, pusă deasupra partiturii. Atât. Restul, doar o senzaţie de vis, de zbor... Orice ar fi fost, îţi rupea legăturile cu Pământul, te trimitea în Paradis... Notele, unele mai suave, altele mai "dure", îţi dovedeau ce putere poate avea muzica asupra ta, cum te poate robi, mai ceva ca un stăpân... Şi până când ultimul acord nu şi-a spus "cuvântul", nu ai nicio putere. Eşti neajutorat, înlănţuit pe scaun. Simţi că ceva în viaţa ta nu e bine, nu se leagă... Ce?... Ce anume? Ei bine, la asta trebuie să meditezi de acum încolo. Muzica şi-a îndeplinit misiunea, acum ştafeta ţi-a fost înmânată ţie. Aşa că spune, ce e în neregulă cu tine? Poţi schimba ceva? Atunci FĂ-O! Nu mai lăsa prejudecăţile şi lumea să gândească în locul tău! Ascultăţi inima şi cu siguranţă vei simţi că ai făcut alegerea potrivită.
„Muzica este vocea armonioasă a creaţiei, un ecou al lumii invizibile.”
Asta ar fi o descriere a instrumentului în sine, dar acum să vă povestesc cum am ajuns să am tangenţă cu el. De mică l-am auzit la biserică, într-o manieră mai complexă sau nu. Totuşi, momentul care m-a legat a fost atunci când, aflându-mă într-un lăcaş de cult cu o însemnătate aparte, am avut ocazia de a asculta o interpretare a Toccatei şi Fugii lui Bach, plus a Lacrimosei lui Mozart, într-un moment de meditaţie. Atunci am realizat cât de sublim şi înălţător poate fi un asemenea mecanism muzical. M-am simţit ca în al nouălea cer. Iar audiţiile mele nu s-au oprit aici...
Recent, am asistat la un concert, unde un student în teologie, cântând această Toccată ce v-am lăsat-o spre "delectare", mi-a trezit aceleaşi trăiri ca în copilărie. Atmosfera a fost una ireală. Încăperea era luminată doar de o lampă, pusă deasupra partiturii. Atât. Restul, doar o senzaţie de vis, de zbor... Orice ar fi fost, îţi rupea legăturile cu Pământul, te trimitea în Paradis... Notele, unele mai suave, altele mai "dure", îţi dovedeau ce putere poate avea muzica asupra ta, cum te poate robi, mai ceva ca un stăpân... Şi până când ultimul acord nu şi-a spus "cuvântul", nu ai nicio putere. Eşti neajutorat, înlănţuit pe scaun. Simţi că ceva în viaţa ta nu e bine, nu se leagă... Ce?... Ce anume? Ei bine, la asta trebuie să meditezi de acum încolo. Muzica şi-a îndeplinit misiunea, acum ştafeta ţi-a fost înmânată ţie. Aşa că spune, ce e în neregulă cu tine? Poţi schimba ceva? Atunci FĂ-O! Nu mai lăsa prejudecăţile şi lumea să gândească în locul tău! Ascultăţi inima şi cu siguranţă vei simţi că ai făcut alegerea potrivită.
„Muzica este vocea armonioasă a creaţiei, un ecou al lumii invizibile.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu