Treceți la conținutul principal

„Tatăl celuilalt copil”

Tatăl celuilalt copil, o carte pe care o recomand oricui, de la adolescenți, tineri, până la părinți aflați la început de drum și bunici. Este deosebită, nu pot descrie cât de mult mi-am regăsit în ea ori copilăria mea, ori situații cunoscute de către mine ale altor copii. Stilul compozistic, ușor, relaxant, lărgește sfera cititorilor și tinde de la beletristic înspre psihologic, neîndepărtându-se totuși de cel dintâi.

Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.

Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au copiii, istețimea, inteligența!! Noi nu ne dăm seama acum, poate am uitat cum ne comportam în primii ani de viață, însă atunci mintea și ochii noștri surprind toate detaliile din jur, iar unele greșeli pe care le fac părinții pot avea efecte drastice, fără rezolvare, în caracterul lor.

În volum este vorba despre un băiat ce are vârsta de patru ani și încă nu vorbește, dar nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu vrea. Cei din jur îl desconsideră, nu cred în forțele lui, așa că el de ce ar face-o? Tatăl lui ține foarte mult la imaginea proprie și arată chiar și de față cu el rușinea de care are parte din cauza „bolii lui mintale”. Astfel, cei doi ajung să fie aproape dușmani, tatăl ajungând să fie numit tatăl lui Arash, adică al fiului său mai mare. La un moment dat, vizita bunicii va aduce o schimbare drastică în destinul familiei. Rămâne ca voi să vedeți ce și cum, și credeți-mă, tactica la care apelează bunica mi-a pus multe semne de întrebare și mi-a atras atenția asupra modului nostru de a acționa cu tact, din suflet, și nu mecanic.

De trei ori lectura acestei cărți mi-a furat involuntar niște lacrimi, lucru ce dovedește puternicul impact emoțional ce îl oferă copilului din noi, ce a trăit o copilărie mai mult sau mai puțin frumoasă. Citiți cartea, vă provoc!

Bisous 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice. E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață , dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante. Bisous

„Fiul risipitor”

Fiul risipitor - Radu Tudoran. Sincer, nu cred că m-aș fi apucat prea curând de această carte dacă nu aș fi participat la un proiect intitulat A Blind Date with a Book , unde am ales-o dintre multe altele, sau poate că ea m-a ales... nu avem de unde ști :). La început nu știam ce să cred despre ea, autorul îmi era cunoscut, dar doar atât. Totuși, m-a făcut curioasă, odată ce altcineva a dat-o pentru că i-a fost dragă. Am citit biografia, prefața... totul bine. Pe urmă am intrat în acțiune, unde a început captivitatea mea. În Fiul risipitor este vorba de Eva, o fetiță băiețoasă ce se îndrăgostește de un străin venit în vizită la unchiul său. Cu timpul, se maturizează și ajunge foarte frumoasă. Într-o vară, venită acasă în vacanță, se întâlnește cu acest necunoscut și astfel începe povestea. Nu voi descrie cu lux de amănunt, deoarece cartea este complexă. Atât voi spune: diferența dintre ei, cam mărișoară, îl face pe el să nu o privească așa cum dorește ea (cel puțin din punctu...

Incipit

So... Iată-mă aici, începându-mi aşa-zisa "viaţă" de blogger... Ce m-a îndemnat să-mi fac şi eu, printre atâţia alţii, un blog? Simplu: nevoia de a-mi împărtăşi anumite păreri într-un fel sau altul, liber, să-mi creez o lume a mea, departe de reţelele sociale, cum ar fi facebook-ul sau mai ştiu eu ce alte minuni. Aşadar, aici veţi găsi doar păreri sincere, spuse din toată inima. Sper c-o să vă placă munca mea şi, poate, să mă încurajaţi...