Treceți la conținutul principal

Sirupi beatitudinem

SIRUPI BEATITUDINEM

Sirop pentru fericire

Siropul pentru fericire este un preparat farmaceutic lichid, cu un conținut crescut în iubire, de consistență viscoasă, destinat
administrării interne.

Preparare. Siropul se prepară prin dispersarea substanței active de fericire în soluții concentrate de iubire sau în simpla bunătate și completarea la masa prevăzută (zâmbet/zâmbet).

Se pot folosi și substanțe auxiliare (de ex., seninătate, pentru corectarea gustului amar lăsat de tristeți în suflet, pace, pentru creșterea concentrației de substanță activă, credință, cu acțiune conservantă împotriva îndoielilor).

Dacă este necesar, siropul se prepară prin încălzire, folosind căldură sufletească și se condiționează în recipiente de capacitate mare, pentru o administrare ex temporae a unei cantități suficiente. Doza zilnică recomandată depinde de anamneza pacientului, însă este indicată respectarea cel puțin a celei minime.  


Această așa-zisă „rețetă” este, bineînțeles, inventată. Am scris-o pentru a o face cadou unei colege de facultate, căci punctul nostru comun este farmacia. Am încercat să gândesc ceva original și totodată care să-i și placă, s-o facă să păstreze ceea ce vedeți în poză. Eu una cred și sper că a reușit planul meu. 

Dacă voi mai concepe și altele asemănătoare, cel mai probabil le voi posta aici. Nu uitați să vă luați doza zilnică, dacă se poate și în exces. :)

Bisous

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

„Cărarea pierdută”

Cartea ce urmează să v-o descriu este Cărarea pierdută de Alain Fournier. O văzusem de mult în librării, descrierea mi s-a părut interesantă, așa că m-am hotărât s-o achiziționez imediat ce am prins-o la reduceri. Ca să vă spun sincer, mi-a lăsat o impresie plăcută. Stilul autorului este atractiv, ușor... o lectură plăcută. Trebuie să spun că subiectul chiar m-a atras. Dădeam pagină cu pagină și tot începeam încă un capitol, deși aveam de învățat pentru școală.

Să vă dau cât de cât un rezumat: Augustin Meaulnes, un băiat cam de șaptesprezece ani, este dat de mama sa la un internat, pentru a studia. Acolo se împrietenește cu băiatul pedagogului, ei doi fiind aventurierii poveștii.
Într-o seară de iarnă, Meaulnes merge cu o trăsură să-i ia pe bunicii camaradului său de la gară, dar nu se va întoarce decât peste trei zile. Se pare că în acest timp a ajuns pe un domeniu unde un sat întreg era adunat la o nuntă, la care se pare că nici mireasa nu va apărea și nici mirele, însă acesta din …
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice.

E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață, dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante.







Bisous
3 comentarii
Citiți mai multe

Incipit

So... Iată-mă aici, începându-mi aşa-zisa "viaţă" de blogger... Ce m-a îndemnat să-mi fac şi eu, printre atâţia alţii, un blog? Simplu: nevoia de a-mi împărtăşi anumite păreri într-un fel sau altul, liber, să-mi creez o lume a mea, departe de reţelele sociale, cum ar fi facebook-ul sau mai ştiu eu ce alte minuni. Aşadar, aici veţi găsi doar păreri sincere, spuse din toată inima. Sper c-o să vă placă munca mea şi, poate, să mă încurajaţi...
2 comentarii
Citiți mai multe