Treceți la conținutul principal

„Fecioarele lui Vivaldi”

Recent am terminat o carte ce m-a fascinat din primul moment în care am văzut-o în librărie. Când am putut-o achiziţiona, nu am mai lăsat-o din mână.

Sincer, prima dată am crezut că se va referi mai mult la muzică, la opera lui Vivaldi, în general. Ei bine, nu a fost chiar aşa. Totuşi, nu pot spune că am rămas dezamăgită.

Subiectul central se axează pe viaţa unei violoniste renumite, Anna Maria, orfană de la celebra mănăstire Pieta, fiind o figlie di coro. Aceasta, în dorinţa arzătoare de a-şi cunoaşte mama, suportă numeroase pedepse, ba chiar mutarea din rangul de fiică a corului în cel de la comun, unde şi-a distrus corpul în munca fabricării săpunului. Se pare, însă, că lucrul acesta a ajutat-o mai mult decât dacă ar fi rămas la cor. A reuşit să-şi revadă toate partiturile în minte, un lucru deosebit de greu dar, odată îndeplinit, te poţi considera un adevărat muzician.

De asemenea, mi-a mai plăcut faptul că au fost menţionaţi şi alţi compozitori şi muzicieni ai vremii, cum ar fi Handel sau Scarlatti.

Toate acestea, împreună cu decorul Veneţiei în plin Carnaval (care se întindea aproape pe parcursul întregului an) şi descrierea vieţii din spatele zidurilor de piatră de la Pieta formează un tablou superb şi o reconstituire reuşită a acelei vremi. Pot spune că e o carte reuşită, dar, fiind literatură, sunt unele părţi ce ţin doar de ficţiune, aşa că trebuie citite cu atenţie referinţele autoarei de la sfârşitul cărţii.

Volumul merită citit, nu numai pentru o lectură plăcută, cât şi pentru formarea unei culturi generale cât mai diversificate.

Bisous

Comentarii

  1. Se vede că citești multe cărți :) Ai un vocabular foarte dezvoltat :D Dar ține minte sfatul meu, știi tu care. Mult succes în continuare, legat de blog-ul tău :)
    With love, Katherine

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult! Mult succes si tie in continuare! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice.

E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață, dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante.







Bisous

„Tatăl celuilalt copil”

Tatăl celuilalt copil, o carte pe care o recomand oricui, de la adolescenți, tineri, până la părinți aflați la început de drum și bunici. Este deosebită, nu pot descrie cât de mult mi-am regăsit în ea ori copilăria mea, ori situații cunoscute de către mine ale altor copii. Stilul compozistic, ușor, relaxant, lărgește sfera cititorilor și tinde de la beletristic înspre psihologic, neîndepărtându-se totuși de cel dintâi.

Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.

Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au…

Maturitatea - punct de plecare

În această vară mi s-au întâmplat foarte multe lucruri și am trecut, de asemenea, prin multe. Cei mai mari decât mine vor spune, probabil, că toate sunt un fleac și că facultatea, viața abia acum încep, aducând cu ele neprevăzutul, poate nedoritul. În acest moment le dau dreptate, însă atunci, când acestea reprezentau prezentul, eu le trăiam ca atare, conștientizam cât de mult m-am pregătit și cât de mult am așteptat, deși poate aș fi preferat să se mai amâne, totuși să nu se întâmple încă.

Așadar, să pornim cu începutul. Încă de când am intrat la liceu mi-am stabilit ca țel să intru la Farmacie. Prin mintea mea ocupa un loc și Medicina, dar am analizat toate argumentele pro și contra și m-am oprit asupra celei dintâi. Profilul ales de către mine a fost cel corespunzător drumului pe care pornisem, chiar dacă atunci când lumea mă întreba ce studiez, feedback-ul nu era cel mai bun. Dar nu-i nimic, noi să fim mulțumiți, nu-i așa? :) (Pot spune că la fel mi se întâmplă și acum, cu faculta…