„Fecioarele lui Vivaldi”

Recent am terminat o carte ce m-a fascinat din primul moment în care am văzut-o în librărie. Când am putut-o achiziţiona, nu am mai lăsat-o din mână.

Sincer, prima dată am crezut că se va referi mai mult la muzică, la opera lui Vivaldi, în general. Ei bine, nu a fost chiar aşa. Totuşi, nu pot spune că am rămas dezamăgită.

Subiectul central se axează pe viaţa unei violoniste renumite, Anna Maria, orfană de la celebra mănăstire Pieta, fiind o figlie di coro. Aceasta, în dorinţa arzătoare de a-şi cunoaşte mama, suportă numeroase pedepse, ba chiar mutarea din rangul de fiică a corului în cel de la comun, unde şi-a distrus corpul în munca fabricării săpunului. Se pare, însă, că lucrul acesta a ajutat-o mai mult decât dacă ar fi rămas la cor. A reuşit să-şi revadă toate partiturile în minte, un lucru deosebit de greu dar, odată îndeplinit, te poţi considera un adevărat muzician.

De asemenea, mi-a mai plăcut faptul că au fost menţionaţi şi alţi compozitori şi muzicieni ai vremii, cum ar fi Handel sau Scarlatti.

Toate acestea, împreună cu decorul Veneţiei în plin Carnaval (care se întindea aproape pe parcursul întregului an) şi descrierea vieţii din spatele zidurilor de piatră de la Pieta formează un tablou superb şi o reconstituire reuşită a acelei vremi. Pot spune că e o carte reuşită, dar, fiind literatură, sunt unele părţi ce ţin doar de ficţiune, aşa că trebuie citite cu atenţie referinţele autoarei de la sfârşitul cărţii.

Volumul merită citit, nu numai pentru o lectură plăcută, cât şi pentru formarea unei culturi generale cât mai diversificate.

Bisous